Mugur Isărescu estima efectele negative ale lipsei de responsabilitate a jurnaliștilor autohtoni asupra economiei și societății românești undeva în jurul unui procent de 0,5%. Departe de a fi de acord cu cei care văd în presă ”răul relelor” (în fond, presa reflectă societatea înainte ca această reflectare să o și influențeze), procentul avansat de Guvernatorul BNR e, totuși, mai mare.

Iar cel mai recent caz este cel al morții lui Adrian Păunescu. Înțeleg și pot să accept amintirile și regretele unor prieteni. Și să le consider a fi sincere. La fel cum pot să accept și opiniile critice, cele care au încercat să ofere un echilibru momentului. Fără a reuși însă.

Moartea lui Adrian Păunescu s-a transformat, ca și în alte cazuri, într-un show mediatic. Resuscitarea momentelor de glorie ale Cenaclului ”Flacăra” au atins paroxismul. Înregistrări peste înregistrări. Stadioane și săli de sport cântând în cor. Pentru cei care nu au trăit acele timpuri și chiar și pentru cei care le-au trăit, dar au evitat mereu să analizeze și să le cuantifice efectele perverse, toată această avalanșă mediatică are un singur rezultat final: crearea unei imagini deformate, a unui poet național (al doilea după Eminescu) erou și dizident.

Și, totuși, eroii săptămânii au fost alții: Nicolae Ghinea și Aurelian Radu. Doi cercetători formați în România, dar care activează în Paris, respectiv la New York. Rezultatele muncii lor au uimit lumea și au adus speranța pentru milioane de oameni: posibilitatea realizării unui tratament universal împotriva cancerului. Televiziunea franceză (”France 2”) a fost prima care a înțeles potențialul de știre al rezultatelor cercetării celor doi români. Lucru explicabil, ținând cont că unul dintre ei lucrează la Paris. ”Gândul” a luat informația și a prezentat-o și în România, contactându-i și pe cei doi cercetători. Cu excepția câtorva preluări pe