- Cultural - nr. 667 / 6 Noiembrie, 2010 Joi, 4 noiembrie 2010, la ora 20,30, suna telefonul: "Alo, alo?! Sunt Rodica. N-aveam pe cine sa sun… doar pe tine, Sorina!" "S-a-ntamplat ceva?" "Da. Sunt trista". "De ce?" "Adrian Paunescu se stinge, ma rog pentru el!" Am fost profund emotionata de acest telefon, al doilea, in ultimii 30 de ani, de la Rodica. Nu l-a cunoscut personal, poate ca eu sunt singura ei cunostinta care a avut acces in anturajul poetului. Suferinta ei mi-a constientizat adevarata dimensiune a eventualei pierderi. S-a-ntamplat vineri, 5 noiembrie, dimineata. S-a mutat definitiv dintre noi, lasandu-ne in plina criza. Criza sociala, politica, morala, culturala. A plecat trist. Mult prea trist, dupa ce ne-a purtat prin poezie, prin toate starile emotionale, fericindu-ne. L-am iubit. Il iubesc. Ii datorez foarte mult. Sunt trista. Nu ma pot uita la televizor, desi pe toate posturile, chipul lui, vocea lui razbat. Indecent! Dupa ce ani de zile a fost tratat ca un paria, acum isi fac rating, atragand atentia tot asupra lor. Miercuri spre joi, la OTV, peste 50 de solisti de muzica populara au sarbatorit-o pe Elena Merisoreanu. Era ziua ei de nastere. La 1333, eram indemnati sa scriem mesaje de incurajare pentru Adrian Paunescu, aflat in stare deosebit de grava, la spital. Ce stupid! Paunescu era intervievat de ingeri, isi "negocia" cu U. si E. (Universul si Eternitatea) trecerea dincolo, iar ei se distrau, dansau, jucau, cantau, intr-o fericire dureroasa. Totusi, cerseau, bacsis, pentru 0,44 euro, un gand pentru Adrian Paunescu. Cata cruzime! Oamenii scriau, indurerati, iar ei se distrau, inversunat, calcand in picioare durerea lor. Degeaba-l plang astazi!!! Sa ma ierte Dumnezeu, dar cum sa le iert, inca, cruzimea!? Tot Paunescu, prin cei care scriau mesaje, le platea lor lautarii, ca un ultim pret, pe un bilet la un spectacol sinistru in care ne la