Bardul natiunii romane ne-a parasit, lasandu-ne cu sufletele indoliate. Dupa o suferinta indelungata, omul Adrian Paunescu, a incetat din viata vineri, 5 noiembrie 2010, nu inainte de a ne adresa un salut, de pe patul de spital, prin ultima sa creatie, pe care simtim nevoia sa o citim iar si iar.
Adrian Paunescu a scris o poezie pe patul de spital
Ziua de vineri, 5 noiembrie 2010, va ramane in istorie drept ziua in care Romania a pierdut singura voce care putea oricand sa planga in versuri drama acestei natiuni. Drama poporului roman, care traieste intr-o "tara de mana a doua", cum insusi presedintele Basescu a catalogat-o, drama celor cu salarii si pensii de mizerie, drama celor care sunt nevoiti sa umble prin spitalele romanesti, fara a sti daca se mai intorc de acolo, drama unui invatamant muriband, drama unei tari care isi alunga tinerii...
Noi, "generatia in blugi", am fost contemporani cu ultimii mari poeti care au plecat spre nemurire: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu... Noi i-am plans pe Toma Caragiu, Amza Pelea, Adrian Pintea, Florian Pittis, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica... Si tot noi, intr-o alta zi neagra de noiembrie, acum 15 ani, l-am pierdut si pe Coposu, ingropand odata cu el si speranta ca vom trai intr-o tara condusa de politicieni carora sa le pese cu adevarat de poporul roman.
Suntem mult mai saraci si nu mai are cine sa ne scrie suferinta, Nu mai are cine sa promoveze valorile in tara aceasta. Nu mai are nimeni "Tricolorul ciuruit in sange"...
Mircea Vintila, Valeriu Sterian, Florian Pittis, Anda Calugareanu, Tatiana Stepa, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca sunt numai cateva nume de artisti care exista datorita fenomenului social Cenaclul Flacara.
Despre Paunescu se pot spune multe, dar cuvintele sunt atat de mici, atat de insignifiante, palind in fata geniului sau. V
