Redeschiderea pentru expoziţii de artă a fostului spaţiu al UAP – Filiala Dolj, sub denumirea de Galeriile Plastice, s-a petrecut în efervescenţa manifestărilor dedicate Zilei Craiovei. Cu această ocazie s-a vernisat expoziţia „Mihail Trifan – mireasa măscărici“. Era sâmbătă şi nici n-am observat că ora 14.00 de pe invitaţie nu este o oră obişnuită pentru vernisarea unei expoziţii.

Tabloul 1. La ora cu pricina a apărut şi gazda expoziţiei, pictorul craiovean, maestrul Mihail Trifan. A apărut e un fel de a spune, pentru că de apărut a apărut un personaj îmbrăcat cam foarte ciudat, într-un fel de rochie de mireasă cusută din pânze şi dantele albe, cu pampoane şi alte accesorii albe, rochie ce trebuia eventual să amuze, dar care urmărea să presare în urma sa nenumărate semne de exclamare, de întrebare, puncte de suspensie. În locul unor mâneci cât de cât acceptabile, rochia avea două burdufuri precum cele de acordeon, numai că erau pătrate în secţiune. Fireşte că „mireasa“ avea ciorapi albi şi încălţăminte aproximativ de aceeaşi culoare. Din albul general ieşea în evidenţă numai galbenul căştii pe care o purta personajul pe cap. Era o cască de alpinist, de practicant de sporturi extreme sau ceva asemănător, iar suplimentar mai avea deasupra lipită un fel de fundă-voal al miresii, tot albă. Bineînţeles că mireasa purta şi ochelari de protecţie adecvaţi căştii. De la gâtul miresei, spre spate, trena o coardă de alpinism ce se va dovedi lungă de circa 20 m. La câţiva paşi în spatele acestuia, cu restul corzii făcut colac pe braţ, venea curatorul Cătălin Davidescu. În lateralul intrării în expoziţie, pe o bară solidă de metal, se afla atârnat un scripete. În vreme ce gazda strângea mâinile invitaţilor la vernisaj, cu ajutorul unei scări portabile curatorul a petrecut capătul corzii pe după roata scripetului şi s-a deplasat vreo 15m desfăşurând coarda, de la capătul că