Legea Educatiei este una dintre legile fundamentale ale unui popor. Prin ea se vede cum vrea sa evolueze si toata filozofia si experienta sa de viata. Este poate singura lege in care intelepciunea trebuie sa primeze celorlaltor factori, sociali, economici, etc. Lucrurile stau asa deoarece educatia, pregatind tineretul, va determina ea insasi socialul, economicul, etc.
Agentii economici se cam feresc sa angajeze absolventi, cerandu-le experienta in munca pentru ca nu au incredere in competentele dobandite in scoala. Sistemul nostru de invatamant, nu a virat inca cu adevarat spre formarea de competente. Desi este ceva vreme de cand se vorbeste despre ele si actele de absolvire certifica anumite competente, cei mai multi stiu ca ele sunt doar pe hartie, in realitate, absolventii aucel mult cunostinte.
Aceasta incongruenta intre teorie si practica, este posibila deoarece la noi lucrurile s-au facut invers decat este normal.
Este evident pentru orice angajator ca nu trebuie sa ceri oamenilor sa faca un anumit lucru inainte de a-i invata cum sa il faca. Nu ii dai unui om carnetul de sofer si ii ceri sa conduca in oras inainte sa verifici daca are toate competentele necesare acestui lucru. Mai intai ii pregatesti pe profesori, apoi le ceri sa schimbe total abordarea. Profesorii din preuniversitar ar mai avea o sansa, dar pe universitarii superspecializati cine sa ii schimbe?
Toti profesorii ar trebui acum sa se miste usor prin lumea competentelor, dar nimeni nu i-a invatat acest lucru. De aceea ei fac in continuare ceea ce au fost invatati prin scolile inalte... Profesorii universitari sunt prea ocupati cu facultatile particulare, prea obositi ca sa-si mai schimbe stilul de lucru, prea multumiti cu salariile mari pe care le-au primit ca sa mai faca eforturi. Cand vor face si la noi universitatile contracte pe perioade determinate? A
