Mâine şi „mai târziu“ par să fie duşmanii progresului din cauză că, de când se ştie, omul amână. Psihologii susţin că amânarea se poate trata, specialiştii în resurse umane au şi reţete. De câte ori n-ai început ziua de lucru cu o pauză sau studiul cu jumătate de oră – cea de până la fix, cu un joc pe calculator. De vină e natura umană care ne face să amânăm mereu.

„Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi! Lasă pe poimâine, că poate nu mai e nevoie!" Iată o lege a lui Murphy care se referă la unul dintre cei mai mari duşmani şi, în acelaşi timp, unul dintre cei mai mari aliaţi ai omului: amânarea.

Noi, românii, suntem experţi în amânare, veţi spune. Dar nici câştigătorilor Premiilor Nobel nu le e străină. Economistul american George Akerlof, laureat în 2001, poate fi considerat un campion în domeniu, scrie revista „The New Yorker".

Citiţi şi:

Indecişii, oameni imaturi şi nesiguri

În urmă cu câţiva ani, în timp ce se afla în India, Akerlof s-a văzut pus în faţa unei sarcini banale, aceea de a-i trimite colegului său Joseph Stiglitz (fost economist şef al Băncii Mondiale, cu care a împărţit şi Nobelul pentru Economie) un pachet cu haine pe care acesta le uitase în timpul unei vizite.

Cu toate că şi-a propus în fiecare zi ca-n dimineaţa următoare să-i trimită lui Stiglitz lucrurile personale, timp de opt luni Akerlof a capitulat în faţa birocraţiei indiene şi a „incapacităţii lui de a face asemenea lucruri".

Ulterior, înainte de părăsi la rândul său India, a reuşit să se „lipească" de un alt coleg care trimitea un pachet în SUA. Dat fiind iraţionalul unui asemenea comportament, amânarea a devenit un domeniu interesant deopotrivă pentru psihologi, sociologi, istorici, pedagogi sau experţi în resurse umane.

Un animal care amână

Contribuabilii din toate ţările pierd sume importante de bani din