Ascultand mediile politice, poti remarca oarece fojgaiala, deocamdata la varf, dupa decizia CCR de neconstitutionalitate a Legii Educatiei. Ceea ce coincide cu adancirea crizei sociale si cu perceptia generala ca Puterii i-au cam scapat fraiele din mana.
Dorintei de a-si aranja oamenii pe posturi inalte in universitati si in birocratia stufoasa a Educatiei i s-a aratat cartonasul galben, iar trecerea legii prin Senat in forma dorita de staff-ul cotrocean si-a pierdut suflul initial.
Fojgaiala s-a accentuat de cand UDMR ameninta cu parasirea Palatului Victoria. Intarirea opozitiei si pretentiile ei tot mai indraznete pot oricand determina caderea vreunui pilon important, ceea ce ar declansa, dupa principiul dominoului, daramarea intregii insailari guvernamentale. Ca in democratiile instabile.
Cu efectele dominoului si ale bulgarelui de zapada nu e de joaca. Le-am simtit valtoarea la caderea regimurilor comuniste. Praful s-a ales de socialism, de CAER si de Tratatul de la Varsovia. In Romania au produs doar un bluf. S-a doborat regimul odata cu dictatorul, dar piesele din alte esaloane au ramas la locul lor, cu radacini bine infipte in structuri de putere si in economia de ceata.
Azi au prins cheag, revigorandu-se mai dihai ca oricand, iar viitorul nu le suna deloc rau. Ca sa nu priceapa poporenii cum de raman fostii mereu la butoane, s-a realizat un spectacol grotesc al condamnarii "oficiale" a comunismului, cu Vadim maestru de ceremonii. Exorcizarea insa n-a avut urmari notabile.
In schimb, Stiglitz vorbea de efectul de domino al crizei. Pe drept cuvant: rand pe rand mari banci, corporatii, imperii financiare s-au prabusit. Pentru ca nu da bine la mapamond, au fost salvate de guverne tari. La ei. La noi efectul de domino a fost pe dos: bancile sunt bine mersi cu banii FMI, dar se prabusesc salariile, preturi
