Am sa incep prin a spune, fara pic de ironie, ca ii admir pe cei care s-au grabit si au si reusit sa scrie randuri despre poetul Adrian Paunescu la nici cateva ore dupa disparitia sa. Pentru multi dintre noi, tentatia de a spune lucruri importante la dispartia unui om important a fost mare.
Cu sau fara voia multora dintre noi, Adrian Paunescu a fost un om important. Un om important, dar si foarte controversat. Cred ca cu greu ai putea gasi in istoria recenta a Romaniei un om atat de paradoxal din acest punct de vedere. Cert este ca pe cel care a fost Adrian Paunescu, il puteai iubi, sau dimpotriva, dar in niciun caz nu il puteai ignora. Nu te lasa in primul rand chiar el! Nici de pe patul de suferinta, unde multi oameni incep sa fie deja resemnati si uitati, Adrian Paunescu nu era impacat cu gandul ca ar putea trece in eternitate si in indiferenta noastra.
"Sa-mi scrieti pe cruce doar atat: ca am promovat adevaratele valori"
Probabil ca spre sfarsitul vietii sale, Adrian Paunescu a intuit ca, intr-adevar, faptul ca a promovat tinere talente este poate cel mai incontestabil lucru din viata sa. Nu este insa niciun secret ca viata sa tumultoasa a avut si elemente pe care poetul a incercat in repetate randuri dupa 1989, sa le explice contestatarilor sai.
Poezii curajoase precum "Pozitia de drepti" sau "Analfabetilor" nu au reusit sa stearga din memoria multora faptul ca in Cenaclul Flacara s-a promovat si numele lui Nocolae Ceausescu. Si nu oricum, ci prin folosirea cu indemanare a psihologiei maselor. Poate cel mai adevarat lucru care s-a spus in aceste zile despre Adrian Paunescu, a fost ca el a reusit intr-o lume nelibera sa creeze iluzia libertatii. Departe de mine gandul ca astazi, la atat de putin timp dupa ce poetul a fost condus pe ultimul drum de cei care l-au pretuit, sa incerc sa umbresc meritele pe care Adrian Pa
