Dorin Lupean, un sibian în vârstă de 50 de ani, a strâns aproximativ 400 de ouă, de la 100 de specii de păsării de la noi din ţară. De la cele mai mici ouă, cele de cojoaică, şi până la cel de lebădă, toate „ exponatele“ dau o valoare deosebită colecţiei, dat fiind faptul că 80% dintre păsările de la care el a strâns ouă fie au dispărut complet, fie sunt la un pas de dispariţie.

Dorin Lupean a deprins această pasiune mai puţin obişnuită în vremea copilăriei, la vârsta de numai 12 ani. Locuia într-un canton CFR, la doi kilometri de Ocna Sibiului, iar drumurile zilnice până la şcoală, prin mijlocul naturii, l-au determinat să iubească păsările şi tot ceea ce ţine de mediul înconjurător.

Ideea de a colecţiona ouă i-a dat-o însă un bătrân ornitolog pe care l-a cunoscut întâmplător şi de la care are şi cele mai vechi „ exponate“ din colecţie, mai „bătrâne“ chiar şi decât colecţionarul. „ Este vorba despre un ou de uliu porumbar şi un ou de barză neagră, care datează din anul 1940. M-am bucurat enrom când le-am primit, mai ales că eu nu am găsit niciodată astfel de cuiburi“, explică Dorin Lupean.

Oul de ciocănitoare, primul în colecţie

Fiecare ou pe care l-a adăugat la colecţie, începând din anul 1972, are o poveste aparte, pe care Dorin Lupean şi-o aminteşte de fiecare dată cu mare plăcere. Un caiet vechi, în care sibianul şi-a notat toate informaţiile despre păsările de la care a recoltat ouă şi zilele în care le-a adăugat la colecţie stă şi el mărturie, peste anii care au trecut de la începutul colectării.

„ Primul ou pe care eu l-am pus în această colecţie a fost unul de ciocănitoare verde, pe 1 mai 1972. Şi tot atunci am găsit şi ouăle de ciocănitoare pestriţă, într-un măr bătrân în care îşi făcuse cuib“, îşi aminteşte sibianul. Pentru a se păstra de-a lungul anilor, fiecare ou pe care Dorin Lupean îl adăuga la colecţie era