Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
"1942,
Duminică, 15 februarie
Serviciul Meteorologic militar german a prezis pentru azi un val de frig nemaipomenit, aşa încât am aşteptat această zi cu groază. Meteorologii s-au înşelat însă, căci toată noaptea termometrul nu s-a coborât sub 0° şi azi-dimineaţă arată + 2°... Cerul e înnorat şi e bine că e aşa, căci suntem în 2 februarie stil vechi şi, dacă nu iese soarele, ursul nu se mai întoarce în vizuina lui şi vine primăvara.
Toată presa germană consacră articolele cele mai elogioase lui Antonescu şi frăţiei de luptă germano-române. Poate că nemţii nu sunt sinceri şi că laudă ditirambic pe Antonescu pentru că va fi consimţit să satisfacă toate cererile germane. Dar dacă sunt sinceri, tot ce scriu despre drepturile României într-o Europă reînnoită trebuie să fi deprimat mult pe unguri, deşi nu se precizează nimic asupra cristalizării acestor drepturi... Dar ce se poate citi între rânduri, comentariile presei române sunt mai elocvente decât orice precizare - dat fiind că în Germania ca şi în România presa nu e decât ecoul năzuinţelor guvernamentale... Din câte se poate ghici, călătoria lui Antonescu la Marele Cartier german şi la Berlin pare să se contureze ca un mare succes. Peste câteva zile vom fi lămuriţi...
Din ştirile ce vin de pe frontul oriental reiese tot mai vădit că ofensiva de iarnă a ruşilor a dat greş. Mai dau ei năvală, dar atacurile lor se prăbuşesc toate. Germanii au început să contraatace mai cu temei şi în mai multe puncte au reu
