Moartea lui Adrian Păunescu i-a făcut pe mulţi dintre contemporanii săi să se întreacă în declaraţii, unele dintre ele frizând penibilul. De la politicieni la istorici, la scriitori şi artişti, omagiile l-au transformat pe poet, în funcţie de imaginaţia sau sensibilitatea celui care le-a rostit, într-un zeu din Olimp, un Dumnezeu al literaturii române, într-un privighetor pentru identitatea naţională sau într-un geniu neînţeles.
• Adrian Năstase este cel care, pe blogul personal, sub titlul "Rugă pentru Adrian Păunescu", îl numeşte pe poet monument. "Am pierdut un prieten şi un coleg nepreţuit. Un om de o valoare greu de restrâns în cuvinte. Un monument, un poet de geniu, un simbol al dragostei de neam". Tot Năstase, pe blogul personal, scrie "M-aş fi bucurat ca ziua înmormântării lui Adrian Păunescu să fie zi de doliu naţional. Mă gândeam de dimineaţă dacă zeii din Olimp puneau să trăiască printre oameni şi geniile şi probabil că fac acest lucru din când în când. Adrian Păunescu a venit să stea o vreme printre noi, dar, din păcate, nu am ştiut să-l preţuim aşa cum trebuie. Învăţăm acum, se pare, să citim în sufletul lui din poeziile pe care le-a scris. Am pierdut un prieten, dar sunt convins că rămâne alături de noi".
• Deputatul Valeriu Zgonea pare că se reîntoarce la orele de limba română din şcoala generală cu un text intitulat "Graţie Poetului, am descoperit infracţiunea de a fi şi am înţeles că sunt liber să sufăr". Zgonea cade în patima beţiei de cuvinte."De la Adrian Păunescu am învăţat să trăiesc ultrasentimentele şi să înţeleg istoria unei secunde. Am semnat în gând, alături de mulţi alţii, Manifestul pentru sănătatea pământului. Am purtat în suflet repetabila povară. Mai târziu, după '89, graţie Poetului, am descoperit infracţiunea de a fi şi am înţeles că sunt liber să sufăr, scrie deputatul. Îmi este foarte greu să vorbesc
