Guvernul României a reuşit în doar câteva luni să ia o serie de măsuri care le vin ca o mănuşă evazioniştilor fiscali. Avem astăzi două exemple de ineficienţă. Primul exemplu este OUG nr. 54/2010 - privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
Prin ordonanţa cu pricina, Oficiul Registrului Comerţului (ORC) este obligat ca vânzările de societăţii către terţi să fie comunicate „de îndată“ şi pe cale electronică fiscului. Timp de 30 de zile, fiscul are posibilitatea legală de a iniţia o acţiune în instanţă pentru a face opoziţie la această vânzare şi a-şi recupera debitele.
Măsura a fost luată pentru a împiedica patronii isteţi să scape de firmele pline de datorii prin vânzarea lor către terţe persoane. Patentul folosit era următorul: intermediarii obţineau procure notariale de la oameni fără adăpost („boschetari“) pentru a putea acţiona legal în numele lor, apoi pe numele acestora cumpărau societăţi cu datorii, pe care le plasau la sedii fictive sau închiriate. Cum guvernul monitoriza vânzarea către „terţe“ persoane, nu a fost deloc greu pentru evazionişti să dribleze ordonanţa. Patentul retuşat funcţionează astfel: în primul pas, firma acceptă doi noi asociaţi, dintre care unul devine şi administrator; ei vor face o majorare de capital social; în etapa a doua, patronul cedează acţiunile către noii asociaţi - „boschetarii“, de fapt. Intermediarii încasează comisioanele, iar statul contabilizează găurile. Este adevărat, procedura durează mai mult, dar rezultatul este acelaşi. Statul nu a luat alte măsuri.
Liber la fuziuni şi divizări
A doua măsură loveşte direct în Legea nr. 31/1990, a societăţilor comerciale. Aici avem un exemplu concret de măsură care contravine bunei guvernări.
Pentru că măsurile de reorganizare a companiilor de stat din domeniul energetic băteau pasul pe loc din cauza proceselor, guvernanţii s-au