Pletosul din Cordoba a adus fericirea unei ţări înfricoşate de dictatură. Titlul mondial era picătura de speranţă pentru zeci de milioane de oameni
De doi ani, Argentina era supusă de junta militară a generalului Jorge Videla, care răpea, tortura şi ucidea mii de oameni. Frica era stăpînă peste ţară.
Pe acest fundal terifiant, un antrenor pletos şi care fuma ţigară de la ţigară, Cesar Luis Menotti, căuta soluţii pentru Mondial. A riscat cînd a renunţat la Diego Maradona, noul star albicelest de numai 17 ani, dar l-a adus pe Mario Kempes, matadorul Valenciei, singurul jucător din lot care evolua în străinătate.
“E puternic, foarte abil cu mingea, creează spaţii şi are un şut exploziv. El poate face diferenţa”, l-a prezentat Menotti cînd a anunţat grupul de 22 de jucători.
În prima fază a grupelor, lumea se întreba dacă selecţionerul avea dreptate. Mario nu atinsese plasa 3 meciuri la rînd. Apoi, le-a arătat tuturor de ce era în stare.
Două goluri cu Polonia, două cu Peru şi alte două în finala cu Olanda. Kempes devenise un erou naţional, iar fotbalul o speranţă pentru argentinieni.
Kempes tocmai deschisese scorul în finala cu Olanda. El Monumental din Buenos Aires era în delir
Coloana alb-albaştrilor
Cesar Luis Menotti a creat marea echipă a Argentinei, prima oară campioană mondială în 1978, în jurul a patru oameni esenţiali. Portarul Fillol, cu plonjoanele sale imposibile, fundaşul central Passarella, căpitanul (foto) luptător, micuţul Ardiles şi cursele sale inepuizabile la mijloc, şi Kempes, golgeterul, în atac. Fillol - Passarella – Ardiles – Kempes a fost coloana vertebrală a alb-albaştrilor pe El Monumental.
Curiozităţile Mondialului
- din cauza dictaturii argentiniene, doi celebri jucători, olandezul Cruyff (foto) şi neamţul Breitner, au refuzat să participe
