Ce a fost si ce a ajuns industria locala Mii de salariati au lucrat, pina in anii 90, la fabrica de tevi, la fabrica de fire si fibre poliamidice sau la Intreprinderea Mecanica Roman. Dupa 1990, statul a pus aceeasi "eticheta" tuturor fabricilor din Roman, anuntindu-le ca fiind neprofitabile, fara piata de desfacere si generatoare de "gauri" in buget. Din societati importante precum Fontax sau PIPS Roman au ramas doar ruine, iar privatizarea Polirom s-a dovedit a fi, de fapt, o distrugere a acesteia. Singurii care au avut de cistigat au fost cumparatorii acestor societati, care au vindut utilajele sau le-au transformat in fier vechi. In 40 de ani, populatia Romanului s-a triplat, ajungind de la aproximativ 25.000 de locuitori (in 1950) la 80.000 de locuitori (in 1990). Evolutia demografica se datora, in mare parte, faptului ca Romanul devenise, in acea perioada, o zona industriala importanta a tarii. Mii de romascani lucrau fie la Combinatul Siderurgic Roman (infiintat in anul 1951), fie la fabrica de fire si fibre poliamidice (Polirom), fie la Intreprinderea Mecanica Roman. Acum, Romanul mai are in jur de 60.000 de locuitori, iar numarul lor continua sa scada, pentru un motiv simplu: orasul in care s-au nascut nu mai are ce sa le ofere, din punct de vedere al sigurantei financiare sau al locurilor de munca. Schimbarea din decembrie 1989 a regimului politic comunist a fost primita cu bucurie si incredere de multi dintre romascani. Anul 1990 a fost primul din cei 20 de ani de promisiuni neonorate ale politicienilor, dar si primul an de furt si distrugere a industriei din Romania, chiar cu stiinta acestora. In numai citiva ani, statul a pus aceeasi "eticheta" tuturor fabricilor din Roman, anuntindu-le ca fiind neprofitabile, fara piata de desfacere, ba chiar generatoare de "gauri" in buget pe care nimeni nu le poate sustine financiar. Pe de alta parte, personajele de p