Dincolo de stenograme, de moartea unui poet si de Legea educatiei, saptamana trecuta a adus in atentia catorva o stire pe social care in mod normal ar fi (si ar trebui sa fie) destul de socanta. Din cauza unor subiecte mai la moda, nu a fost suficient discutata sau poate nici macar mentionata.

Stirea vorbeste de la sine:

O adolescentă de 16 ani dintr-o comună băcăuană, care cântărea 13 kilograme, a fost adusă în stare gravă la Spitalul de Pediatrie, după ce mama acesteia a chemat ambulanţa pe motiv că fata era răcită şi nu mai mâncase de o lună. (mediafax)

Stiu ca pe sambata-duminica verdictul doctorilor era ca fata va muri sigur in urmatoarele zile, fiindca nu poate inghiti si nici nu raspunde la hranirea artificiala. Deci, asteptau sa moara pentru ca simpla existenta a acestei tinere astazi e probabil un fel de miracol medical… pe cale sa se incheie.

Din cate-am inteles, tanara a fost tinuta (probabil timp de mai multi ani) intr-o magazie si, judecand dupa fapte si dupa diagnostic (pentru ca NU sufera de vreo boala rara care te face sa pierzi 50 de kg, ci pur si simplu n-a avut acces la mancare), asistam la un caz extrem de cruzime.

Iar faptul ma trimite la spiritul justitionar al oamenilor: e clar ca se stia de existenta acestei copile. Si nu e frustrant sa te gandesti ca existau vecini, ca exista un sat intreg care sa stie de aceasta fiinta inchisa intr-o magazie si nu a facut sau nu a zis nimeni nimic? NU cred ca autoritatile n-ar fi reactionat, in cazul in care aflau; fiindca exista asistente medicale, exista dispensar, exista asistenti sociali in judet, era suficient ca O PERSOANA sa spuna ceva, sa deschida subiectul din timp, cu luni in urma, si asa ceva putea avea alt verdict.

De ce preferam sa privim peste gard ca sa vedem ce chiloti poarta Bianca, cu cine se pupa prin geam Adelina, ce capra si-a cumparat Gheorghe sau cu c