Poetul Adrian Păunescu, a trecut în nefiinţă vineri, 5 noiembrie, la vârsta de 67 de ani. Înmormântat cu onoruri militare, îşi duce somnul de veci, de duminică, 7 noiembrie, pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu, alături de nume mari ale culturii române, Mihai Eminescu,George Călinescu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Labiş, George Coşbuc, Eugen Barbu, Zaharia Stancu. Contestat de unii, idolatrizat de alţii, Adrian Păunescu rămâne cunoscut de cei mulţi, ca fiind mentorul Cenaclului „Flacăra”, mişcare de masă creată în 1973, care a funcţionat timp de 12 ani.

Cei care l-au cunoscut deplâng trecerea poetului în lumea celor drepţi, considerând o mare pierdere pentru cultura română, îmbogăţită cu cele peste 50 de volume de poezie. La fenomenul Cenaclul „Flacăra”, au contribuit numeroşi artişti, mulţi debutând în cadrul acestei mişcări, care retrăiesc cu nostalgie perioada acelor ani, printre care şi artişti formaţi în judeţul Mureş, care au avut şansa de a fi participanţi la mişcarea cenaclului. La unison, au declarat că opera poetului, principala sa moştenire, poezia sa, de care nu s-a despărţi nici pe patul de spital, în ultimele clipe ale vieţii, este şi va rămâne adevăratul testament literar care va dăinui dincolo de criticile aduse de contestatari.

Ultimele versuri semnate de Adrian Păunescu

„De-aicea, de pe patul de spital

Pe care mă găsesc de vreme lungă,

Consider că e-un gest profund moral

Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi

Din maxima profesorului grijă,

În jurul obositei mele inimi

Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind

Cu cine ştie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind

Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei

Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vină anii grei @N