CFR Cluj sezonul 2010-2011 este doar o patetică replică a echipei care în sezonul trecut câştiga campionatul. Atât de slab joacă ardelenii că aştepţi cu teamă fiecare întâlnire a lor din Liga Campionilor. În două meciuri cu Bayern au luat şapte goluri, dar nu numai nemţii s-au distrat cu apărarea campioanei României. Şi în Liga lui Mitică sunt echipe care se pot lăuda că şi-au făcut golaveraj pe seama celor de la CFR, iar Sportul Studenţesc şi Târgu Mureş pot chiar depune mărturie în acest sens. Aflaţi la jumătatea clasamentului clujenii încă speră la titlu, dar pare mai degrabă o aroganţă decât un obiectiv realist. Şi nu pentru că, matematic, nu ar fi posibil.
Mai sunt 20 de etape, diferenţa de puncte faţă de primul loc e de vreo patru victorii iar speranţa, se ştie, moare ultima. Doar că, aşa cum am mai spus, în actualul sezon CFR este de nerecunoscut. Greu de explicat ce se întâmplă. Poate că jucătorii s-au săturat de salariile prea mari, s-au plictisit să câştige trofeu după trofeu şi simt nevoia să trăiască emoţiile luptei pentru evitarea retrogradării. Este treaba lor, iar problema trebuie să o rezolve conducerea. Dar, până când CFR Cluj nu redevine echipa care a câştigat titlul şi nu ne va mai fi ruşine că ne reprezintă în Champions League, ar trebui ca şefii să revină cu picioarele pe pământ. Aroganţa este un păcat trecut cu vederea celor cu adevărat măreţi. Iar CFR Cluj nu intră în categoria asta. Puţină modestie nu le-ar strica, aşa cum ar fi bun şi respectul. Faţă de propriii suporteri, dar şi faţă de adversari. Pentru că ce s-a întâmplat la meciul cu Dinamo nu are nici o legătură cu bunul simţ.
Să refuzi accesul pe stadion unor suporteri doar pentru că nu aveau buletin de Bucureşti este, dacă ne luăm după Dumitru Dragomir, ilegal, şi dacă ne luăm după Cristi Borcea, o golănie. Aşa că, în loc să-şi piardă timpul cu suporterii dinamovişti, şe
