Institutia examenului de verificare a cunostintelor, indiferent daca este vorba de o verificare partiala sau finala a unui ciclu de studiu, un concurs de admitere, de ocupare a unui post sau de obtinere a unui grad profesional, a fost si este si in prezent confruntata cu tentativa de a da raspunsuri si prin consultarea unor surse de informare adiacente.

In conceptia sistemului nostru de evaluare, aceasta maniera este considerata frauda si se sanctioneaza.

A copia, adica a folosi o sursa de informare nepermisa de evaluator, care sa suplineasca lipsurile datorate unui slab bagaj de cunostinte, a fost o permanenta confruntare intre abilitatea celui evaluat de a gasi modalitati de consultare a unor materiale ajutatoare si supraveghetor, care incearca sa descurajeze aceasta practica.

Formal, aceasta exigenta din partea evaluatorului este fireasca, deoarece ea permite o cuantificare reala a bagajului de cunostinte si, in cadrul unui concurs, o ierarhizare corecta a candidatilor.

Am introdus in discutie conceptul de bagaj de cunostinte accumulate. Odata intrat in sistemul formativ organizat, periodic elevul este testat si notat privind cantitatea si veridicitatea cunostintelor retinute din totalul celor predate de catre formator.

De-a lungul timpului, imaginatia si abilitatatile celor testati au evoluat, punand la grea incercare capacitatile si aptitudinile supraveghetorilor.

A aparut chiar si s-a dezvoltat o adevarata industrie a mijloacelor tehnice de inselare a vigilentei supraveghetorilor, presa scrisa sau cea electronica abundand de oferte din acest domeniu.

Legislatia nu interzice comercializarea acestor adevarate bijuterii de electronica miniaturizata.

Combaterea acestei practici a copiatului impune din partea evaluatorului un efort din ce in ce mai mare, presupunand costu