Marius Cioarec este un nume tot mai cunoscut în mica lume a scriitorilor gălăţeni. Se consideră însă un urmaş al lui George Pruteanu şi vrea să lupte împotriva stâlcirii limbii române.

O vorbă înţeleaptă spune că modestia este o trăsătură de caracter nelipsită oamenilor cu adevarat valoroşi. În această categorie a oamenilor modeşti care se remarcă prin talent poate fi inclus şi scriitorul gălăţean Marius Cioarec. Paradoxal, la „ocupaţie” interlocutorul nostru ne-a rugat să precizăm „agent de pază” şi nu scriitor.

Ar fi însă o jumătate de adevăr deoarece Marius Cioarec este fost poliţist comunitar, disponibilizat recent. În prezent, lucrează ca agent de pază la Administraţia Domeniului Public Galaţi şi de fapt, din această slujbă se întreţine, pentru că din literatură nu se poate trăi. Cel puţin în provincie.

Primele încercări, în armată

În anii ’91-’92 a avut primele încercări literare. „Scriam versuri în armată. Am fost furier, aşa că mereu am fost nevoit să scriu”, rememorează Marius Cioarec.

A început să scrie proză, mai exact dramă, în anul 1997. Primele sale „exerciţii” literare nu au fost publicate până acum. „Din acest motiv, doresc să refac aceste lucrări pentru a le publica. Mi se pare un păcat să scrii ceva şi să nu fie publicat”, explică scriitorul.

Debutul său literar a avut loc în anul 2008, cu volumul „Diavolul poate fi blond”. A scris romanul în anul 2001, dar din cauza problemelor financiare nu l-a putut tipări mai devreme.

„De fapt între anii 2001 şi 2007, nici nu am mai scris pentru că eram descurajat de ceea ce se întâmpla, de lipsa de oportunităţi”, ne explică interlocutorul.

„Principala problemă cu care se confruntă literatura este cea de natură financiară. Nu câştigi bani din vânzarea cărţilor, ci cheltui bani ca să scoţi cartea”, ne mărturiseşte Marius Cioar