A sancţiona o greşeală prin metoda "te duci în camera ta pentru că aşa vreau eu" nu face decât să frustreze copilul, să-l înrăiască şi să-l facă să repete greşeala cu prima ocazie. Sursa: SHUTTERSTOCK

Să fie raţional atunci când copilul îl scoate din minţi este cea mai mare dovadă de echilibru pe care o poate da un părinte când vine vorba despre educaţia celui mic. Pentru mulţi este greu să se stăpânească atunci când, la o boacănă a copilului, primul impuls este să-i aplice o pedeapsă usturătoare.

Şi este cu atât mai greu cu cât, la rândul lor, părinţii au avut parte de pedepse într-o perioadă în care "se purtau" metodele: "la colţ pe coji de nucă", altoirea pentru orice nimic, urecherea şi corecţiile aplicate prin lovituri de curea.

Când şi cum se aplică pedepsele

Interzicerea desenelor animate, a jocurilor pe calculator, izolarea în camera lui, neparticiparea la o un eveniment sau la o activitate care-i face plăcere, confiscarea unei jucării preferate etc. sunt pedepsele decente la îndemâna părinţiilor, care pot fi aplicate în funcţie de interesele copilului.

Indiferent de soluţia aleasă, părinţii trebuie să fie fermi atunci când interzic ceva şi să nu se contrazică în faţa copilului cu partenerul, pentru că cel mic va sesiza şi specula orice ezitare. Riscaţi astfel să-l bulversaţi şi chiar să vă pierdeţi autoritatea. De asemenea, este important să păstraţi un ton moderat, dar ferm.

Altfel, copilul se va speria de ţipăt şi va reacţiona din teamă, nu pentru că şi-a conştientizat greşeala.

Orice interdicţie trebuie explicată

Unul dintre cele mai preţioase sfaturi ale psihologilor către părinţi este să nu pedepsească fără a explica, pe înţelesul copilului, de ce a greşit şi care sunt consecinţele faptelor lui.

Un punct maxim de rebeliune la copiii mici este între 2 şi 4 ani, etap