Lui Cristian Preda îi e rușine că e în PDL. Iar rușinea lui pornește de la alegerea (re-alegerea) lui Antonie Solomon președinte al PDL Craiova. Cu 342 de voturi ”pentru” și 10 voturi ”împotrivă”. “Nu mă identific în niciun fel cu un asemenea tip de biografie şi asemenea tip de prezenţă politică. Mi-e ruşine că sunt în PDL auzind că acest partid aplaudă pe cineva care este trimis în judecată”, a declarat Cristian Preda la Europa FM.

Reacția lui e de înțeles. Și doar privind din exterior te trec fiori reci la gândul că Antonie Solomon, primarul suspendat și trimis în judecată pentru corupție a fost ales aproape cu unanimitate (97%) de către colegii săi. O asemenea solidaritate nu poate să apară decât în două situații: fie ai de a face cu un erou, cu un martir, ale cărui fapte exemplare reprezintă un model incontestabil, fie te afli în fața unui mecanism perfect, a unei organizații care funcționează ireproșabil.

Să fie Antonie Solomon o victimă a sistemului? A procurorilor? Îmi e destul de greu să cred această ipoteză. Și atunci rămâne în picioare a doua variantă: organismul (organizația) perfectă, care nu se defectează indiferent ce se întâmplă și care face zid în jurul liderului orice s-ar întâmpla. Mai ales dacă acest ”orice” ar putea duce la căderea întregii organizații.

Din acest punct de vedere, votul de la Craiova e extrem de sugestiv pentru sistemul de partide din România și imposibilitatea reformării lui (situația nu se întâlnește doar în cadrul PDL). Atâta timp cât liderii (baronii) locali și-au creat organizații ai căror membri depind de viața (”bunăstarea”) acestuia orice revoluție e imposibilă. Pentru că nimeni nu e dispus să-și taie craca de sub picioare. Oricât de imorală sau de ilegală ar fi. Ci cu atât mai mult.

Și oricâtă rușine i-ar fi lui Cristian Preda (și altora) un astfel de sistem nu poate fi reformat cu vorbe și cu bune