În Giuleşti, nimeni nu l-a uitat. Din 2001, stadionul poartă numele celui ce a adus primul titlu sub Podul Grant: Valentin Stănescu.
O figură aparte în istoria fotbalului românesc, Valentin Stănescu a impresionat încă din prima clipă în care a călcat ca jucător iarba stadionului din Giuleşti. Odată ajuns, n-a mai putut părăsi echipa, spiritul unic al Rapidului îi intrase în suflet şi nu-l mai putea trăda...
...pînă la retragere. A intrat în lumea antrenorilor şi a început de jos, cu echipe mici. Părea a fi un expert în promovări, ridicînd pe prima scenă echipe ca Metalul Tîrgovişte, Steagul Roşu sau Petrolul, dar era mai mult de atît. La 11 ani distanţă de momentul în care a abandonat mînuşile, Valentin Stănescu se întorcea acasă şi cucerea primul titlu din istoria clubului Rapid.
Au urmat perioade în care a condus toate marile rivale ale giuleştenilor. Succesul său a continuat cu două titluri alături de Craiova, respectiv Dinamo şi o promovare cu Petrolul. A avut ghinion doar în Ghencea, unde singurul sezon a fost dezastruos. Şi-a şters însă orice urmă de "trădare" cînd a ales să revină din nou în Giuleşti, salvînd Rapidul din Divizia B şi aducîndu-l din nou în lumea fotbalului mare din România.
Portarul Valentin Stănescu
Pitic la Olimpia, consacrare la Carmen şi Rapid
Născut la Bucureşti la 20 noiembrie 1922, cu şapte luni înainte de înfiinţarea Rapidului, Valentin Stănescu a fost legitimat, în 1933, la Olimpia Bucureşti. După 9 ani, în 1942, a trecut la Malaxa Tohani, apoi la Sportul Studenţesc Bucureşti, unde a jucat pînă în 1946. În 1946-1947 a apărat poarta celebrei "Carmen", iar după desfiinţarea acesteia şi pînă la retragerea sa din activitatea competiţională, în 1953, s-a regăsit printre componenţii "11"-lui de bază al Rapidului. Este considerat printre cei mai buni portari ai ţării
