Iată o expresie care merită puţină atenţie pentru că evocă o meserie aflată în pericol. În Franţa, dar şi în alte ţări occidentale au apărut în ultimii ani numeroase analize legate de delirul mediatic şi chiar de "moartea informaţiei". O analiză de Matei Vişniec.
Iată o expresie care merită puţină atenţie pentru că evocă o meserie aflată în pericol. În Franţa, dar şi în alte ţări occidentale au apărut în ultimii ani numeroase analize legate de delirul mediatic şi chiar de "moartea informaţiei".
"Meseria noastra a luat-o pe o pantă greşită" (Notre métier a mal tourné) spun doi ziarişti, Philippe Cohen şi Elisabeth Lévy, într-o carte avînd chiar acest titlu, apărută acum doi ani.
Trăim într-o epocă total paradoxală, susţin ei. Acele forme de jurnalism care erau altădată foarte respectate, jurnalismul de investigaţie, jurnalismul făcut de marii reporteri, jurnalismul ca formă de contra-putere, dispar treptat.
Cu cît creşte numărul jurnaliştilor, cu atît se face mai puţin jurnalism de calitate. Şi aceasta datorită faptului că jurnaliştii au devenit ei înşişi prizonierii maşinii mediatice internaţionale şi a senzaţionalismului practicat de ea.
Vrînd, nevrînd, mai de voie mai de nevoie, pentru a putea trăi sau pentru a nu fi ejectaţi de turbionul informaţiei devenită o industrie, jurnaliştii se adaptează şi devin treptat complici ai marelui spectacol mediatic.
De fapt, mai scriu cei doi autori, după prăbuşirea tuturor ideologiilor, inclusiv a celei comuniste, a început să ne domine o formă confuză de ideologie care este cea mediatică (de unde şi expresia folosită de ei, "după comunism, jurnalism").
Pentru că astăzi omul e fascinat de ştiri şi de ceea ce se întîmpla la televizor, de marele spectacol mediatic şi de foiletonul actualităţii. Puterea mediatică îl subjugă, îl droghează, omul a devenit deja dependent de acest spectaco
