Cel mai nou spectacol al lui Silviu Purcărete, "Regele moare", după piesa lui Eugène Ionesco, a avut premiera sâmbătă seara, la Festivalul Naţional de Teatru.

Gol puşcă, murdar şi hăituit de voci, trăgând după el perfuzia şi nădejdea că-şi va păcăli sfârşitul, regele învaţă, zgomotos şi nedemn, să moară.

Într-o oră şi jumătate chiar moare, oricum, moare sigur până la finalul spectacolului - îi sfidează deznădejdea vocea raţiunii, Regina Margareta, cu chipul asiatic văruit şi pufăind ţigară de la ţigară.

Aruncă chiştoacele peste umăr şi anticipează, justiţiar, sfârşitul, în timp ce regina Maria, vocea sufletului, exacerbând până la comic o stare nevrotică, agonizează desfigurată de lacrimi şi suflă zgomotos nasul în zeci de şerveţele.

Bérenger, unicul, întemeietorul, creatorul lumii în ordine umană, având o vârstă mitică, de paisprezece veacuri, nu este un clovn în versiunea lui Silviu Purcarete, aşa cum părea în varianta cu două stele de Oscar (Geoffrey Rush şi Susan Sarandon), lansată anul trecut pe Broadway.

Luminile, costumele colorate şi replicile în răspăr, care plasau producţia americană la graniţa cu vodevilul, devin umbre, halate albe şi tânguiri apăsătoare într-unul dintre cele mai cuminţi spectacole ale unui regizor judecat acum mai ales după grandoarea din "Faust". După ce a deschis Festivalul Ex- Ponto din Ljublijana, spectacolul "Regele moare" a avut premiera, sâmbătă seara, la Bulandra, în penultima zi a Festivalului Naţional de Teatru din Bucureşti.

Este cea de-a doua întâlnire a lui Purcarete cu Ionesco, după ce, cu spectacolul "Macbett", a devenit primul regizor străin care a montat vreodată la celebra Royal Shakespeare Company din Marea Britanie. La această a doua întâlnire s-a produs "o catastrofă", greu de simţit pentru publicul care a aplaudat în picioare, dar definită, se spun