Moartea celui pe care–l consider cel mai mai mare poet al Limbii Române şi părinte al generaţiei în blugi este o mare pierdere pentru România. Am plâns la aflarea acestei veşti mai ales că l-am cunoscut personal pe maestrul Adrian Păunescu.

Omul care era în stare să mobilizeze stadioane întregi a ars ca o lumânare la ambele capete pentru poporul nostru. Îmi amintesc că a venit la Târgu-Mureş pentru a primi un premiu pentru întreaga sa activitate publicistică şi literară şi să întâlnească prieteni vechi pe care i-a descoperit şi pe care i-a lansat prin Cenaclul Flacăra. A plâns când cea mai mare cântăreaţă folk a Reghinului, Sorina Bloj i-a cântat câteva piese într-o sală în care peste 500 de persoane l-au aplaudat minute în şir. Era un om care te făcea să fii mândru că eşti contemporan cu el…

În poezia sa sunt sigur că fiecare la un moment dat ne-am regăsit.

Un basarabean de al său a spus că poetul “Era un om care era în stare să îi strângă pe toţi oamenii din lume în braţe”. A ştiut să exprime starea unei naţiuni. A adus puţinele clipe de bucurie de pe vremea lui Ceauşescu. “Lumina mea îngropată cu mine poate încolţim la primăvară”, scris cândva Adrian Păunescu cel care a fost înmormântat duminică la picioarele lui Mihai Eminescu.

Moartea celui pe care–l consider cel mai mai mare poet al Limbii Române şi părinte al generaţiei în blugi este o mare pierdere pentru România. Am plâns la aflarea acestei veşti mai ales că l-am cunoscut personal pe maestrul Adrian Păunescu.

Omul care era în stare să mobilizeze stadioane întregi a ars ca o lumânare la ambele capete pentru poporul nostru. Îmi amintesc că a venit la Târgu-Mureş pentru a primi un premiu pentru întreaga sa activitate publicistică şi literară şi să întâlnească prieteni vechi pe care i-a descoperit şi pe care i-a lansat prin Cenaclul Flacăra. A plâns când cea mai ma