Sibianca este extrem de pasionată de pictură şi spune că face cu aceeaşi plăcere peisaje, portrete sau lucrări religioase.

Petronela Mareş a moştenit talentul pentru pictură de la mama sa, iar în clasele primare stăpânea deja foarte bine tehnica acuarelei. După şcoala generală, şi-ar fi dorit foarte mult să urmeze un liceu de arte, însă decesul părinţilor şi problemele financiare au împiedicat-o să facă acest pas, la momentul respectiv.

A urmat astfel un liceu teoretic la Baia Mare, acolo unde locuia sora sa, după care s-a întors în Sibiu, angajându-se la Direcţia de Statistică. Niciun moment însă, Petronela Mareş nu s-a despărţit de cea mai mare pasiune a sa. A continuat să picteze, bucurându-se, de-a lungul timpului, de o serie de expoziţii şi o gamă extrem de variată de lucrări, iar visul de a urma o şcoală în domeniu s-a împlinit după 30 de ani, când a făcut Şcoala Populară de Artă. „ Eu sunt un foarte bun portretist, însă fac cu aceeaşi plăcere şi alte genuri de lucrări, cum ar fi portretele sau icoanele. Îmi place să învăţ şi să cunosc cât mai multe lucruri şi chiar am stat trei luni într-o mănăstire, pentru a învăţa fresca pe perete“, spune artista.

Se documentează permanent

După ce a trecut prin toate curentele şi a învăţat toate tehnicile, Petronela Mareş spune că a ajuns la originalitate, reuşind să facă lucrări compoziţionale, extrem de ample. Pentru fiecare operă care îi iese din mâini, îşi pregăteşte o documentaţie serioasă, deoarece, spune ea, nu este suficient să ştii să pictezi, ci trebuie să cunoşti foarte bine sursa ideii.

„ La orice lucrare mai amplă, mă informez foarte bine înainte de a începe lucrul. De exemplu, dacă îmi vine ideea de a face o lucrare istorică, merg înainte direct la sursă, vorbesc cu profesori universiatari, citesc şi conspectez cărţi, aflu cât mai multe detalii“, completează artista, care şi-a pr