In marea lor majoritate, republicanii vad in scorul de marti un mandat popular pentru respingerea marilor proiecte ale administratiei Obama (asigurarile de sanatate, protectia mediului, chiar injectia de fonduri federale in economie), iar abia dupa aceea pot incepe negocierile si tranzactiile cotidiene specifice Legislativului american. La mijlocul mandatului, presedintii Statelor Unite se confrunta frecvent cu o reactie adversa din partea electoratului. Ceea ce i s-a intimplat martea trecuta lui Barack Obama nu este in sine o noutate, desi „valul" pro-Republican l-a depasit in intensitate pe cel din 1994, a carui tinta a fost prima administratie Clinton. Senatul a ramas sub controlul democratilor, pentru ca la fiecare scrutin nu sint puse in joc decit o treime din mandate (anul acesta li s-au adaugat citeva locuri vacante), astfel ca majoritatea consistenta dobindita de ei dupa confruntarile din 2006 si 2008 a putut fi redusa, dar nu eliminata. Camera Reprezentantilor, insa, ofera la fiecare doi ani pulsul politic al natiunii, astfel ca s-a ajuns la o dominatie destul de clara a „elefantului" (republicanii), anulind superioritatea cistigata de „magar" (democratii) in 2008, in siajul candidatului Barack Obama. In fine, la capitolul guvernatori si foruri legislative statale, precum si al altor functii elective - acolo unde au avut loc astfel de confruntari - republicanii au obtinut in ansamblu un succes destul de clar. Evident ca vedeta mediatica a campaniei si a scrutinului a fost miscarea Tea Party, despre care s-a scris atit de mult in America si (de regula, depreciativ) in Europa. In mod evident legata de cercuri republicane, dar fara a primi ordine din partea elitelor partidului, Tea Party a readus in atentia publicului din Statele Unite acea combinatie de libertarianism si conservatorism care in 1980 contribuia la propulsarea la Casa Alba a lui Ronald Reagan. Os