Convenţiile civile sunt contracte încheiate pentru prestarea de servicii, de către persoane fizice, în beneficiul altor persoane. Deosebirea faţă de contractele de muncă ţine de natura relaţiilor dintre prestator şi beneficiar. Astfel, dacă în cazul contractelor de muncă relaţia este una de subordonare, salariatul desfăşurându-şi activitatea în subordinea şi coordonarea angajatorului, în cazul convenţiilor civile, prestatorul îşi păstrează, în principiu, libertatea în ceea ce priveşte organizarea şi derularea activităţii contractate, evident cu respectarea termenilor convenţiei încheiate. Care sunt condiţiile şi contribuţiile în cazul încheierii de convenţii civile; ce alte modalităţi de plată se mai pot folosi în afară de CM, PFA şi convenţii de plată, sunt doar câteva întrebări la care populaţia încearcă încă să găsească răspunsuri.
Potrivit consultantului fiscal în cadrul departamentului de audit şi servicii de asigurare Nexia România, Manuela Voinea, convenţia /contractul civil se încheie în bază Codului Civil şi nu a Codului Muncii. Aşadar condiţiile încheierii sunt condiţiile generale potrivit Codului Civil începând cu art. 1166 şi următoarele.
Ce schimbări a adus OUG 82/2010?
Începând cu data de 10 septembrie 2010, data publicării Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2010, se modifică aşadar art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 şi se abroga Hotărârea Guvernului nr. 791/2010 anexa nr. 2, revenindu-se la formularea iniţială a art. III în ceea ce priveşte obligaţia plătitorului în legătură cu contribuţiile individuale. Conform noii abordări date art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, intră sub incidenţa acestor prevederi numai veniturile de natură profesională altele decât cele salariale, care cuprind doar veniturile din drepturi de autor şi drepturi conexe şi/sau venituri rezultate