Din 1990 vorbeşte în numele angajaţilor firmei Iproeb, iar, în timp, a ajuns să reprezinte în jur de 7.000 de bistriţeni.

Când îşi aduce aminte de visurile copilăriei, Doru Hodoş zâmbeşte subtil. „Am vrut să devin aviator sau doctor de fete. Fratele mamei mele a fost pilot pe MIG-uri de vânătoare şi cred că de acolo mi-a venit pasiunea aceasta. Când am terminat liceul, ar fi trebuit să dau admitere la Bucureşti, dar, la un examen medical, am fost nevoit să abandonez acest vis. Am plecat în armată şi abia mai târziu mi-am terminat studiile superioare", povesteşte Hodoş. Acesta mai spune că, în 1987, a venit prima dată în Bistriţa şi a lucrat ca şi strungar, trei ani, după care a fost ales lider sindical. Din 1990 sunt preşedinte de sindicat şi, chiar înainte de Revoluţie, eram animat de ideea de a face parte dintr-un sindicat. Cred că dragostea faţă de semeni joacă un rol important în ce vrei să faci pentru ceilalţi, iar asta se identifică pentru mine cu doctrina socială şi creştină pe care o promovez în sindicatul Cartel Alfa", afirmă sindicalistul. Acesta mai spune că mişcarea sindicală era în floare prin anii 90 şi că acum, implicarea politicului şi lipsa de încredere a oamenilor, a transformat mult conceptul de mişcare sindicală în România. „Există mişcare sindicală în ţară, însă pot afirma că nu este multă solidaritate între sindicate şi nici între oameni şi asta vine şi pe fondul unei lipse de încrederi, dar şi vorba aceea a românului: «Dau cu capul de pragul de sus şi-l vezi pe cel de jos». Şi mai este un spect: uneori şi sindicaliştii îşi propun ţinte prea mari, cum a fost răsturnarea Guvernului, şi apoi sunt dezamăgiţi că nu le împlinesc", crede sindicalistul. Când nu luptă pentru drepturile salariaţilor, Doru Hodoş cântă în corul Bisericii Greco-Catolice. „S-a făcut apel la oameni care să cânte şi am mers şi eu. Nu am o voce deosebită, dar