Adrian Păunescu, "ultimul mare poet social", plâns de tot neamul românesc
La noi, când pleacă un poet, un poet naţional, toate alăutele plâng. Abia atunci, lumea românească - de la mic la mare - se trezeşte din amorţirea impusă, parcă, de vremuri, pentru a-şi deschide inima. O inimă cât o ţară. Adrian Păunescu a avut parte, ieri, pe ultimul său drum, de căldura, iubirea şi regretul acestei frumoase inimi româneşti care i-a dăruit poetului şi omului de aleasă cultură ceea ce i se cuvenea: preţuirea sinceră, fie şi postumă. Iar în ce priveşte gloria postumă a poetului Adrian Păunescu, nu ne facem griji; ea este şi va fi amplificarea celei de care s-a bucurat dintotdeauna, dar care a rămas, un timp, în stare latentă. Aşa se întâmplă, uneori...
Lacrimi şi flori, la o "despărţire tot mai grea"
La Uniunea Scriitorilor din România şi apoi la Ateneul Român, unde a fost depus sicriul cu trupul neînsufleţit al scriitorului, i-au adus un ultim omagiu sute şi mii de români, cărora Poetul, atins de aripa geniului, le-a lăsat amintirea "unui vulcan de energie, care şi-a iubit neamul şi ţara". Oameni simpli, care au gustat din entuziasmul anilor Cenaclului Flacăra, oameni de cultură, artişti, politicieni, printre care preşedintele ţării, Traian Băsescu, premierul Emil Boc, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, Adrian Năstase, Crin Antonescu, prinţul Paul şi prinţesa Lia, Ovidiu Ioaniţoaia, Ilie Şerbănescu, Victor Ponta, Daciana Sârbu, Ecaterina Andronescu, Jean Valvis, Lavinia Şandru, Nicolae Badea şi Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, Mircea Albulescu, Titus Corlăţean, Corina Creţu, Eugen Cristea, Dan Mircea Popescu, Robert Negoiţă, Gheorghe Turda, Dumitru Graur, Vasile Şeicaru, Mircea Martin, Gabriel şi Georg
