Corina a terminat ASE-ul dintr-un soi de tradiţie moştenită din familie. A profesat în bancă o vreme, după care a ales să facă ceva si pentru sufletul ei: ateliere de teatru cu copiii de grădiniţă.

Până la experienţa cu teatrul tânăra a mers conştiincioasă pe un drum trasat de părinţii ei. A venit în Bucureşti în urmă cu nouă ani. „Părinţii şi fratele meu absolvisera ASE-ul, iar eu trebuia să urmez tradiţia”, povesteşte Corina. La terminarea facultăţii s-a angajat în bancă, iar după doi ani a decis că trebuie să facă şi ceva drag sufletului ei. S-a înscris la nişte cursuri de teatru pentru amatori.

O regizoare i-a intuit talentul şi a sfătuit-o să dea la Teatru. „M-am pregătit, am intrat şi o vreme am fost studenta Universităţii ‹‹Spiru Haret››. Mergeam la bancă dar aveam cursuri de teatru zi de zi şi mi-a fost foarte greu să ţin pasul, aşa că am renunţat. Am lăsat teatrul să mă aleagă atunci când voi fi mai pregătită”, mai spune tânăra.

Descoperă talentele copiilor

Apoi a avut şansa să traducă un workshop al unui povestitor celebru irlandez, Joe Brennan, care a venit în România la un festival de teatru pentru copii. Timp de trei zile a fost pe urmele lui în grădiniţe, traducându-i toate jocurile. „Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să lucrez cu copiii şi am început să mă gândesc serios la o astfel de preocupare”, povesteşte Corina. Apoi s-a pus pe treabă. A ticluit o scrisoare de intenţie, şi-a făcut un plan de lucru cu cei mici şi l-a trimis unor grădiniţe. Aşa a început cea mai frumoasă experienţă din viaţa ei.

„Nu este teatru clasic, adică nu punem piese în scenă, nu învăţăm pe de rost replici inutile. Încerc să dezvolt în cei mici capacităţi de comunicare, de deschidere, învaţă să socializeze şi să-şi exprime liber emoţiile”, povesteşte Corina uşor amuzată de reacţiile neaşteptate pe care le au uneori copii. „I-am pus, de e