- Cultural - nr. 668 / 9 Noiembrie, 2010 In data de 5 noiembrie, la ora 7 si 15 minute, cand in Spitalul de Urgenta "Floreasca" din Bucuresti a incetat sa mai bata inima lui Adrian Paunescu _ Romania a devenit mai saraca cu un geniu. Am devenit mai saraci cu totii cu un creator de geniu care si-a inchinat intreaga viata de poet in slujba patriei si poporului roman iubit. Atat de frumos si exact si-a sacrificat intreaga viata si talentul sau poetic fara seaman, precum "aluneca stelele pe cer". Draga Adrian! Dragul meu prieten de neuitat si fratele meu adevarat, ai fost un sprijin - nu numai pentru mine, ca scriitor maghiar, dar pentru atatea persoane din aceasta patrie, care puteau sa apeleze la tine in necazurile lor si in diferite situatii disperate. Am fost printre cei care, in seara zilei de 5 noiembrie, in holul Uniunii Scriitorilor din Bucuresti, au stat langa sicriul tau deschis, si ma uitam la fata ta destinsa de moarte - si nu-mi venea sa cred ca nu mai pot schimba cu tine nicio vorba. Te cunosc de 45 de ani, te iubim de 45 de ani, ca membru al familiei noastre, ma simt de 45 de ani ca un membru al familiei tale si de 45 de ani ne leaga o stransa relatie de colegialitate. Nici in visele cele mai rele nu gandeam ca eu, care merg spre 82 de ani, voi sta langa sicriul tau. De ani de zile ma framanta gandul secret ca, in clipa in care va veni sfarsitul si pentru mine, numai tu, singur numai tu sa rostesti un cuvant de adio, deoarece ai insemnat pentru mine mai mult decat un frate, pentru ca nimeni, in afara de tine, nu m-a sustinut cu atatea dragoste si respect precum ai facut-o tu, draga Adrian. Si, iata, imprevizibil si cumplit este Destinul: eu sunt cel care, la 82 de ani, stau langa sicriul tau si, cu lacrimile retinute, rostesc in sinea mea un ramas bun fratesc. Ai fi putut trai inca 20 de ani, Adrian! De ce ni te-a rapit cu atata repeziciune moartea? De