Bucureştiul are Serviciu Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare din anul 2003. Ideea de bază este simplă şi menită să funcţioneze extrem de rapid: serviciile medicinei de urgenţă să se deplaseze de la spital pe teren, la pacienţii aflaţi în stare critică.
România liberă a urmărit pentru o săptămână acest traseu şi pe oamenii care îl străbat zilnic cu scopul prim de a salva vieţi.
E o zi de miercuri din octombrie, iar maşina de intervenţie rapidă SMURD a plecat de la Spitalul Floreasca spre "următorul" caz. Detaliile se află din mers sau chiar la faţa locului. Câteodată, ambulanţa cu paramedici este deja acolo. "Suntem la sprijin, hai să vedem care-i problema", spune doctorul Mirela Iazu, ieşind din maşină şi intrând în scara blocului din centrul Bucureştiului. O urmează asistentul şi pilotul, cum sunt denumiţi, generic, ceilalţi doi membri ai unui astfel de echipaj SMURD.
Apartamentul este uşor de găsit. Are uşa larg deja deschisă, iar un vecin stă proptit la intrare în aşteptarea ajutorului. "Nu-mi vine să cred. S-a prăbuşit pur şi simplu. Are 83 de ani, dar aseară jucam bine-mersi table cu el", spune un vecin îngrijorat, după care intră în casă alături de echipa medicală. În mijlocul sufrageriei, un bătrân cu bustul descoperit e întins pe jos. Are o perfuzie pusă pe mâna stângă. Cei de pe ambulanţă roiesc în jurul său. Se strecoară şi echipajul doctorului Iazu şi deja apartamentul devine neîncăpător.
"Domnule Hanciu, mă auziţi?", se asigură doctorul Iazu, pe un ton calm. "Da, vă aud", răspunde, cu o voce nazală, slăbită, batrânul. "Din ce se pare, când v-aţi ridicat de la masă v-a scăzut tensiunea. Vasele nu mai sunt aşa tinere şi, când vă mişcaţi brusc, sângele cade oarecum în picioare. Capul rămâne mai puţin irigat şi aşa se poate întâmpla să leşinaţi", explică doctorul, păstrând mereu contactul vizual cu pacientul.
Încet-încet,
