„Reţeaua de socializare“ are calităţi antropologice: cartografiază naşterea unui nou tip de om, inadaptat la viaţa reală, dar titan în lumea virtuală. Filmul lui David Fincher îl portretizează pe Marc Zuckerberg, inventatorul fenomenului Facebook. Subiectiv, ascensiunea lui este pusă pe seama faptului că a fost respins de femei şi de cluburile elitiste ale universităţii.

Iadul sunt ceilalţi oameni. Iadul la pătrat sunt ceilalţi oameni în faţa unor computere. Iar diavolul e cel care a ştiut cum să le organizeze cât mai bine frustrările şi exhibiţionismul într-o reţea. Acesta nu are grimasa malefică a lui Kevin Spacey din „Seven", ci mai degrabă poker face-ul unui tânăr student la Harvard care nu arată niciun sentiment (e un individ care se exprimă doar prin coduri de computer).

Filmul lui David Fincher are calităţi aproape antropologice: cartografiază naşterea unui nou tip de om. Un „alien", un sociopat, complet inadaptat la viaţa reală, însă un titan în lumea virtuală, unde e agresiv, dispreţuitor, nimicitor... Îl găsiţi în zeci de exemplare pe la secţiunile de comentarii ale site-urilor, pitit ca un pitbull în spatele anonimităţii. Însă, rareori are ocazia să devină un Übermensch ca acesta de faţă.

Mutantul newmedia

S-a tot spus despre acest film că nu este despre reţele de socializare, ci despre geneza oricărui imperiu. O poveste clasică despre rapacitate şi căpătuire, unde miza nu e banul, ci foamea de statut social. Însă geniul peliculei rezidă în faptul că reuşeşte să fie în acelaşi timp universală şi particulară. Iar Marc Zuckerberg, inventatorul fenomenului Facebook (acel instrument teribil de voyeurist, care îţi permite să-ţi distrugi viaţa în timp ce pierzi ore şi ore holbându-te la a altora), e personificarea extremă a mutantului newmedia, un caz clinic de modificare a personalităţii în contact cu vitualitatea.

Fincher şi Sorkin