Valul de naţionalism care a condus la ruperea fostelor state-satelit de Moscova iar, în final, la dezintegrarea Uniunii Sovietice s-a resimţit prin reactivarea şi înfiinţarea a numeroase publicaţii şi asociaţii pro-memoria, fronturi populare şi ligi culturale. Renaşterea României Mari, dar mai ales reluarea legăturilor cu "fraţii de peste Prut" s-au încadrat în spiritul lor. Aşa se face că, în toamna anului 1990, primii studenţi şi elevi din republicile sovietice Moldova şi Ucraina au fost primiţi cu generozitate în instituţii româneşti de învăţământ. Cetăţeni sensibilizaţi de descoperirea istoriei ascunse a ţinuturilor româneşti intrate în componenţa Uniunii Sovietice, firme de stat şi particulare au contribuit la sponsorizarea acelor tineri. Împărtăşeau cu toţii speranţa reconfigurării teritoriului Europei Centrale şi de Est după modelul graniţelor stabilite prin Tratatul de la Versailles (1919). Anii României Mari dobândiseră, de altfel, aura adevăratei noastre "epoci de aur" cu aspiraţii şi împliniri netezite din inerţia şi în stilul istoriografiei comuniste.

Cu visul de-a deveni învăţătoare în şcoli româneşti din ţinuturile natale, cinci adolescente de peste Prut s-au înscris în clasa a IX-a a Şcolii Normale "Dimitrie Ţichindeal" din Arad. În ziarul local Adevărul - una dintre instituţiile locale care au finanţat parţial studiile şi întreţinerea fetelor ş le-am consemnat atunci câteva declaraţii.

"Tulburările din Basarabia au început din cauza tricolorului şi a limbii române, şi-a început relatarea basarabeanca Liliana Plotnic (15 ani) referindu-se la mişcările naţionale şi de front popular iniţiate de scriitori şi ziarişti din Chişinău în vara lui 1989. Am venit în România cu un scop mare: să învăţ curat limba română fiindcă limba noastră s-a încâlcit cu limba rusă. În satele şi oraşele Basarabiei e nevoie de învăţători care ştiu bine lim