Există câteva reguli de bază dacă vrei să te împrieteneşti cu noi, românii: "Nu ne spune că Bucureştiul este un oraş plăcut. Ştim asta. Numai voi aveţi impresia că e undeva, pe Marte! Treci peste glumele cu Dracula - sugătorul de sânge al lui Bram Stoker e cel mai puţin interesant lucru la România şi aruncă la gunoi impresiile că pe aici întâlneşti la tot pasul căruţe trase de măgari şi ţigani".

Torino: Bilete cu mesaj xenofob în locul unde a fost omorât un român de 15 ani

Acestea sunt sfaturile date de un chelner român, "uşor sictirit, dar bine intenţionat" lui Alexander Lobrano şi publicate de acesta pe site-ul New York Times Style Magazine.

Impresiile de călătorie ale lui Lobrano publicate de sub numele "Eurofil - Înapoi în Bucureşti" vorbesc despre Bucureşti ca despre un oraş cu "o bizarerie delicioasă, care te intrigă", care a scăpat turismului de masă practicat în alte mari oraşe europene şi de globalizare.

Lobrano trece în revistă cunoscutele atracţii ale Bucureştiului, de la enormitatea Casei Poporului la exotismul Muzeului Ţăranului Român, fără a uita să menţioneze şi groaza pe care i-a stârnit-o o întâlnire cu binecunoscuţii maidanezi.

Potrivit acestuia nu se poate spune că s-a îndrăgostit de Bucureşti de la prima vizită, la începutul anilor '90. Lobrano povesteşte cum a fost implorat de personalul de la un hotel să nu se aventureze afară. Intrigat de avertismentul portarului că afară din hotel nu îl aşteaptau decât "oameni nebuni şi câini turbaţi", Lombrano a pornit într-o mică descoperire a străduţelor din centrul oraşului, unde a dat imediat peste un maidanez deloc prietenos şi peste o gaşcă de hoţi de buzunare.

Acesta a fost, însă, doar prima vizită în Micul Paris. Au urmat altele în care a descoperit hoteluri foarte bune, restaurante cărora merită să le treci pragul pentru mâncarea delicioasă sau ber