Scriitorul stabilit în SUA, care va fi în România pentru zece zile, povesteşte despre traumele exilului, dar şi despre compromisurile făcute de scriitorii români, printre care şi Adrian Păunescu. Cel mai tradus scriitor român în străinătate, care a continuat să scrie în limba română şi după emigrarea în SUA din 1986, va fi în Bucureşti şi în Bucovina, între 15 şi 24 noiembrie. Norman Manea are programate lansări de carte şi numeroase dezbateri.

„Adevărul": În ce relaţii aţi fost cu Adrian Păunescu?

Norman Manea: N-aş spune că l-am cunoscut, dar am stat cu el, şi cu Lucian Pintilie, Dorin Tudoran, şi poate şi alţi câţiva la o masă a „tinerilor" în anii '60, la Brăila, la premiera piesei lui Miron Radu Paraschivescu „Asta-i ciudat!". Am asistat atunci la confruntarea semnificativă între voluminosul şi voracele poet şi marele regizor pe care îl apărase curajos la premiera filmului „Reconstituirea" şi pe care îl înfrunta acum cu o penibilă condescendenţă.

Cât de tare v-aţi certat?

Nu am schimbat nicio vorbă cu el şi nu ne-am mai întâlnit niciodată, dar am aflat că ştia tot ce scrisesem despre „contradicţiile" sale. Ele fuseseră vizibile, de altfel, chiar în acea primă seară prin dialogul cu Pintilie, ca şi în atitudinea sa ulterioară faţă de mine, când m-a atacat violent în „Flacăra" şi m-a apărat, surprinzător, după aceea, când C.V. Tudor ne‑a atacat pe toţi trei, Marin Sorescu, Păunescu şi cu mine¨, în fiţuica sa imundă „Săptămâna". Am şi relatat o parte dintre aceste „aventuri" în volumul „Despre Clovni", unde l-am numit Pompă Lirică şi am reprodus scrisoarea sa de un insuportabil servilism faţă de Ceauşescu.

Va rezista opera lui Adrian Păunescu compromisurilor pe care le-a făcut?

Setea de putere a degradat treptat un talent generos şi prolific, lăsând doar oaze de poezie adevărată în marea sa producţie pr