Si a treia oara a fost Festivalul International de Literatura si tot timp de trei seri, una dupa alta, a strins la MTR oameni interesati de astfel de lucruri, oameni pentru care banuiesc ca intilniri ca astea sint ocazii de bucurie. De la inceput trebuie spus ca Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stanescu si Vasile Ernu au facut un lucru demn de admiratie, o treaba donquijotesca si generoasa pentru cei care citesc si au o curiozitate sincera pentru literatura la timpul prezent. Nu sint foarte multi si nu li se adreseaza prea multe astfel de initiative, asa ca, din capul locului, cei trei care fac festivalul sparg gheata si ar fi bine sa persevereze. Cum a fost? Cred ca prima seara a fost peste asteptarile multora. Nu vorbesc aici de nume, ci de atmosfera care se leaga sau nu la o astfel de intilnire, de felul in care discutia e focalizata, de portia de microfon de care are fiecare parte si de zimbetele schimbate prin sala. A fost seara seniorilor: Varujan Vosganian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoesu si Ádam Bodor, moderati de Ovidiu Simonca, foarte nimerit pentru rolul de amfitrion; o seara in care oamenii au parut degajati si au povestit, e drept ca si cu firescul experientei, ba cite un episod din propriile istorii de viata, ba crimpeie din experiente pur scriitoricesti, despre realitate si fictiune. Si au glumit, mai ales romanii, s-a vazut ca s-au simtit in largul lor. Din ce am apucat sa mai prind din zbor ori cu coada ochiului pe citeva bloguri am vazut ca multi s-au bucurat sa-l vada pe Petru Cimpoesu - care apare rar in public si care chiar a fost o descoperire - in carne si oase: foarte onest, direct, genul de prezenta care te face sa te simti bine si sa rizi. Ma gindesc, citind pareri pe bloguri, ca de-asta e bine sa iasa scriitorii pe la evenimente ca FILB-ul, ca se mai imprietenesc oamenii cu titluri mai vechi si poate se uita de doua ori la o carte, inainte s