Romania este o emisiune umoristica. In ciuda scaderii dramatice a nivelului de trai, care face ca portretul tarii sa contina un cap patrat pe un trup fara forma, cetatenii gasesc mereu motive sa uite ca umbla cu un glont in burta. Sau le cauta, mai stii?
Un prieten functionar in Ministerul Dezvoltarii m-a sunat sa-mi semnaleze o stire delicioasa: Qatarul vrea sa cumpere 200 de hectare de teren in Romania, ca sa cultive grau. Omul nu se putea opri din ras si m-a molipsit si pe mine. Doar ca exact atunci ma uitam la televizor la stiri despre Summit-ul Dunarii si informatiile s-au combinat pana au facut scurt-circuit.
Vasazica asa. De la granarul Europei am ajuns milogul ei. Tara care are potential sa hraneasca 80 de milioane de persoane (Boc, 2009, perspectiva si Geoana, 2009, promisiune) si poate deveni a doua putere agricola a Europei, dupa Franta (Tariceanu, 2008, ambitie) a ajuns sa puna pe masa hrana adusa de la altii in proportie de 70 la suta (patronate, 2010, degete in ochi). Noroc ca are minte emirul si macar ne da de lucru.
Agricultura a fost decretata de actualul premier directie prioritara de actiune. Se intampla la cateva zile dupa prima investire in functie. Am vrut sa inteleg atunci ca ne aflam in fata unei schite de strategie, care va suna cam asa: atatea milioane de hectare, cutare plan de sprijinire a fermierilor, atatea fabrici de paine, macaroase si mazare, x locuri in licee de meserii paioase, y modele de atragere de bani europeni spre z asociatii de producatori. Desigur ca un specialist o poate creiona mai bine, ca de aia-i spune ministru responsabil cu papa.
Ei bine, n-a venit, pentru ca inainte sa-i paleasca strategia pe fermieri in moalele capului, a facut-o criza, si toate resursele au plecat spre astuparea gaurilor din buget. Asa se face, de exemplu, ca acum vreo doua saptamani, ciobanii maramur
