Problematica analizei nevoilor de educatie, atribut al managementului strategic, se poate discuta numai in contextul unor schimbari radicale in modul de functionare a intitutiei educative si a sistemului de invatamant.
Institutia numita "scoala" este in continua interactiune cu mediul social, deci cu societatea civila.
In noua Lege a Educatiei Nationale (LEN) nu se vorbeste nimic despre o schimbare de strategie globala, care sa fie sustinuta pe cale legislativa si administrativa de catre factorii de decizie politici.
Schimbarea pe care si-o propune noua LEN trebuie sa fie facuta in planul real al educatiei si sa se produca prin mecanisme interne de reglare si autoreglare ale sistemului social per ansamblu.
Pana cand aceste mecanisme "naturale" nu vor fi deblocate, nu printr-o lege, ci prin insusi procesul general al democratizarii vietii sociale, scoala romaneasca nu va fi supusa decat unor presiuni sociale exercitate asupra institutiei si resurselor umane si nu va putea raspunde direct cerintelor si asteptarilor populatiei.
Sistemul si politicul din Romania nu pot vedea si percepe aceasta schimbare, care trebuie sa rezolve pe termen mediu si lung nevoile educationale ale unei intregi generatii si societati.
Pana cand statul de drept nu va constientiza ca nevoile de educatie sunt, de fapt, nevoi sociale, nu se va putea vorbi de o reforma a sistemului de invatamant romanesc per ansamblu.
Gravitatea problemei aduse in discutie rezida in faptul ca factorii de decizie politici nu mai vad rostul scolii romanesti.
Se mentioneaza la tot pasul cresterea alarmanta a numarului de someri, din care un procent semnificativ il reprezinta tinerii.
In noua LEN nu se mai precizeaza nimic referitor la invatamantul vocational, profesional, mai ales ca inca de un an scolile de art