Cine si l-ar fi inchipuit vreodata pe domnul K. eliberat? L-am vazut arestat intr-o dimineata, fara nici un motiv, fara sa fi facut nimic rau. Doi paznici i-au invadat locuinta si l-au anuntat ca procesul sau a inceput, ca ancheta e in curs de desfasurare. L-am lasat apoi cu totii, la finalul Procesului, ucis "ca un ciine", cu un cutit adinc infipt in inima si rasucit de doua ori. Doi domni in redingota, cu tilindre inalte pe cap, l-au ridicat in ajunul zilei sale de nastere si l-au omorit intr-o cariera de piatra parasita de la marginea orasului. Ne bintuie si acum acel "era ca si cum rusinea ar fi trebuit sa-i supravietuiasca". De atunci, nu am mai stiut nimic de Josef K. Matei Visniec ii aduce un omagiu lui Kafka si-l elibereaza pe domnul K. in noul sau roman, Domnul K. eliberat. Il elibereaza insa la fel cum l-ar fi eliberat si Kafka, pentru ca socul eliberarii este cel putin la fel de mare ca socul arestarii. Drama lui Kosef J. seamana izbitor cu cea a lui Josef K. "Intr-o buna dimineata", la fel ca in Procesul, domnul K. se trezeste nu arestat, ci, mai rau, eliberat. Eliberarea il tulbura si ii aduce in minte tot felul de banuieli ingrozitoare: ba ca vor sa-l omoare, ba ca paznicii au innebunit cu totii, ba ca ceva rau urmeaza sa se intimple. Iar semne prevestitoare sint destule: cei doi gardieni, Franz Hoss si Fabius, nu-i mai aduc micul dejun, nu mai are voie sa lucreze in gradina de legume a penitenciarului cu ceilalti 49 de detinuti, pe care ii priveste cu invidie si ciuda si, mai mult decit atit, o spaima teribila il cuprinde atunci cind se trezeste cu usa de la celula intredeschisa. Coloana de detinuti se pune in miscare fara el, iar domnul K. se simte dintr-odata nespus de singur, abandonat si intr-o stare de confuzie teribila. K. este anuntat ca a fost eliberat. Asta inseamna ca nu mai are drept de masa, ca i s-a taiat portia, ca, de vreme ce a fost pus