Regizorii Thomas Ostermeier şi Romeo Castellucci au schimbat destinul femeii moderne. Dacă în spectacolul „No-ra“, Thomas Ostermeier modifica finalul piesei lui Ibsen, acum Romeo Castellucci ne-a prezen-tat o păpuşă mecanică, dezintegrată complet, care nici măcar nu se mai răzbună.
Thomas Ostermeier aducea acum trei ani, tot în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), spectacolul „Nora", care reflecta ruptura definitivă din psihologia femeii moderne. Ostermeier ne-a impus atunci, după 120 de ani de la prima reprezentaţie a piesei lui Ibsen, măsuri extreme şi radicale, creând o Nora modernă, prototip al exasperării feministe.
După trei ani, spectacolul lui Romeo Castellucci ne‑a adus la ediţia aniversară a FNT un alt tip de femeie dezintegrată: o păpuşă mecanică, un robot, o clonă-avatar care nici măcar nu se mai răzbună. Fata lui Castellucci nu mai are cuvinte. Preferă mai mult să tacă. Ea nu mai poate decât, uneori, să ţipe apocaliptic.
Teatru sub sticlă
Castellucci, născut la Cesena în urmă cu 50 de ani, practică un teatru laborator, sub sticlă, singurul loc posibil pentru violenţă. „Hey, Girl!", creat în 2006 şi dus prin toate festivalurile lumii, este ca o instalaţie de artă, aprecia J. Ryan Graves, producătorul spectacolului în care a folosit cele mai provocatoare device-uri electronice.
Montările lui Castellucci, printre care „Ghilgameş", „Orestia - o comedie organică", „Iulius Cezar", „Tragedia Endogonidia", îi dovedesc pe deplin ochiul de pictor şi de designer, care a studiat artele plastice la Universitatea de Arte Frumoase din Bologna. Castellucci a fondat, în 1981, Societas Raffaello Sanzio, devenind un catalizator al avangardei teatrale.
Multe dintre compoziţiile lui Rafael, preferatul lui Castellucci, alături de perspectivele altor pictori renascentişti, se regăsesc în creaţiile sale. Unele imagini sunt serafice, a
