Aurul a stârnit interesul investitorilor încă din cele mai vechi timpuri. După ce importanţa sa pălise în timpul boom-ului economic, aurul a revenit în atenţie în timpul crizei financiare actuale, când a început să fie considerat o investiţie mai sigură, într-o lume nesigură.

Aurul este o miză importantă şi pentru băncile centrale. Cel mai mare deţinător de aur din lume este Statele Unite, care are peste 8.000 de tone de metal galben, de peste două ori mai mult decât Germania, a doua clasată în topul celor mai mari deţinători de aur. În cazul Statelor Unite, aurul reprezintă circa 72% din totalul rezervelor în valută.

În topul statelor cu cele mai mari rezerve de aur se mai numără Italia, Franţa şi China. Pentru aceste state, cu excepţia Chinei, rezervele de aur reprezintă peste 50% din rezerva valutară. Pentru China situaţia este total diferită. Metalul galben reprezintă doar 1,5% din rezervele valutare estimate la 2.600 de miliarde de dolari, cele mai mari din lume şi circa un sfert din totalul mondial. Cea mai mare parte a acestor rezerve sunt în moneda americană. În timpul crizei financiare China a continuat să cumpere dolari şi să îşi "completeze" rezervele, pentru că era singurul stat care avea fonduri. Odată cu decizia Fed de a tipări bani dolarul se va deprecia. Atunci întrebarea care se pune este: a fost o decizie înţeleaptă să ai majoritatea rezervelor în dolari?

Anul trecut, FMI estima că 70% din rezervele mondiale sunt denominate în dolari. Această situaţie era însă cu dublu tăiş, deoarece ţările care deţin rezerve preponderent în moneda americană sunt puternic expuse faţă de cea mai mare economie a lumii. În aceste condiţii rămâne aurul cea mai bună soluţie? Evoluţia recentă a preţului metalului galben spune că da, în condiţiile în care în acest an a fost depăşit plafonul de 1.300 de dolari uncia, şi există voci care anunţă un posibil