David Belasco și Mark Lamos au pus în scenă „Neguţătorul din Veneţia", de William Shakespeare.

David Belasco

Influenţat de André Antoine, David Belasco a pledat pentru un realism extrem (a rămas celebru unul dintre spectacolele sale în care a adus animale vii în scenă) şi a visat la un teatru care să poată rivaliza cu cinematograful în procesul de redare a realităţii. Una dintre ideile lui Belasco a fost să excludă orice element de butaforie şi să aducă în scenă doar obiecte adevărate. Deşi a fost un utopist, contribuţia lui Belasco rămâne una importantă în istoria teatrului american, mai ales în ceea ce priveşte iluminatul scenic. „Se spune de multe ori că un actor nu se formează în şcoală. Sunt în total dezacord cu această idee. Nu vreau să spun că un novice poate deveni peste noapte un mare actor, dar actoria, ca şi muzica, este ştiinţă şi artă în acelaşi timp, o ştiinţă în teorie, şi o artă în practică", scria Belasco, într-un articol din 1921.

Mark Lamos

Despre Mark Lamos se spune că este unul dintre primii regizori care au reuşit să impună cu succes o metodă americană de interpretare a operei lui Shakespeare. Lamos refuză să creadă că există un singur mod de a monta piesele lui Shakespeare, dar nici nu este un adept al experimentelor gratuite. În viziunea lui Lamos, actorii englezi sunt mult prea tehnici şi le lipseşte acea simplitate şi pasiune caracteristică actorilor americani. „Actorii americani pot interpreta personaje shakespeariene mult mai bine decât actorii englezi, şi asta pentru că nu sunt apăsaţi de nicio tradiţie. Ei n-au avut ocazia să vadă mari actori interpretându-i pe Prospero, Romeo sau pe Ofelia, şi de aceea modul în care se raportează cei mai mulţi dintre ei la textele clasice este unul spontan, aproape naiv", spunea Mark Lamos într-un interviu.