- Comentariu - nr. 668 / 9 Noiembrie, 2010 Traim, periodic, momente ale protestelor, ale mitingurilor. Bunaoara, in ziua votarii motiunii de cenzura, sindicalistii anuntau ca va avea loc un mare miting la care se asteptau sa participe aproximativ 80.000 de persoane, ceea ce nu s-a intamplat. "Facem apel la toti «nemultumitii Romaniei», someri, studenti, pensionari, sa ni se alature, pentru ca alesii neamului sa fie treziti la realitate si sa vada nemultumirile in strada", amenintau reprezentantii celor cinci confederatii sindicale. Sigur, proteste au loc si in alte tari. In Franta _ ca sa dam doar un exemplu _, dezbaterea din Senat a Legii pensiilor, al carei obiectiv este, ca si in Romania, schimbarea sistemului de pensii, a bagat tara in haos. La noi, in Romania, protestele la Legea pensionarii au debutat prin actiuni ale pensionarilor, desi aceasta categorie nu este lovita de reglementare. Cei afectati de noua lege sunt la noi, ca si in Franta, cei aflati in activitate. Or, aicea-i diferenta. In timp ce, in Romania, mass-media s-a concentrat pe nemultumirile pensionarilor (ceea ce, la urma- urmei, nu e, deloc, rau!), la Paris erau intervievati studentii, elevii, salariatii _ cei vizati direct de cresterea varstei de pensionare, de schimbarea sistemului. Ei inteleg cel mai bine consecintele legii, mai bine decat bunicii lor, deja pensionari. Este, asadar, o mica-mare deosebire intre noi si Franta, in privinta manifestarii spiritului civic. Ce-i drept, in Romania s-a instalat si o lehamite a protestului; a fost abil intretinuta o operatiune de compromitere a sindicatelor, si chiar a Parlamentului. Basca faptul ca presa este amenintata si supravegheata cu mijloace grosiere de politie politica. Poate, aceasta si explica de ce, la un moment dat, valul de proteste a fost temperat. Numai ca romanii nu sunt prosti. Se enerveaza groaznic atunci cand sunt luati de pr