Bugetul pe 1866 se votase cu un deficit de 7 milioane de lei (cel mai probabil pe metodologia cash :) ) si mai ales, fara a se arata modul de acoperire a acestuia. Drept pentru care, Gheorghe Gherghina al vremii a decis aplicarea unui impozit pe venit- primul din istorie, din cate stiu. Acest impozit a inceput sa se aplice cu o cota de 9% si a durat pana in anul 1891 cand a fost desfiintat, pentru a fi reintrodus in 1900. Impozite existau si inainte, da` erau mai degraba dari in natura. Se prelevau, cum ar veni de pe gainile si activele in general, ale “privatilor”, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Ne spune Xenopol: “După ce aproape tot timpul săteanului era rîpit de nobil, el mai era supus şi la o sumă de dăjdii cătră stăpîn. Ii dădea în bani pe an cîte 2 fiorini 33 de cruceri, un stînjin de lemne şi o cofă de unt; unii din iobagi erau în-datoriţi a cumpăra vin de a boierului pentru 25 de fiorini şi a-1 plăti numai de cît, fie bun sau rău.
La naşterea unui prunc boieresc fiecare iobag era dator a aduce poclon cîte o găină; la Paşti două coaste afumate de porc sau o găină; la Sf. Gheorghe un miel gras; la Crăciun o găină şi 10 ouă; vara cîte doi pui, două măsuri de ovăs, 200 de culbeci şi o bucată de răşină. Din păscuitul făcut de iobagi domnul lua din doi peşti unul. La vînat nu avea voie să umble, căci nu putea purta armă, sub pedeapsă de a perde mîna dreaptă.
Iobagii erau datori să cumpere carnea de la vitele căzute ale boierului; preoţii erau datori să ierneze cînii lui de vînat; la podurile domnului să plătească vamă chiar şi cînd se purtau prin trebile lui ; nu puteau sâ-şi macine făina nici chiar a casă, ci numai la moara stăpînului plătindu-i o taxă pe măsură ; gunoiul de la vitele lor trebuiau să-l care pe ogoarele domnului. Femeile iobagilor pe lîngă că cultivau cînepa şi inul stăpînului pană ce-l prefăceau în pînză, mai erau datoare a-ş
