Preşedintele Traian Băsescu a avertizat săptămâna trecută că România ar putea fi împinsă în cea mai riscantă situaţie de la cel de-al doilea război mondial încoace. Ne aflăm deja acolo.

„Probabil că în afară de perioada de război, România nu a avut o perioadă mai riscantă decât acum, dincolo de comunism care a fost un sistem pe care nu-l discut, riscant-neriscant, a existat. Dar din punct de vedere al riscului, noi suntem la un punct de ieşire din criză de la care ne putem relua drumul normal sau putem să luăm o curbă în jos", a spus el la B1TV. Preşedintele s-a referit astfel la faptul că FMI condiţionează acordul cu FMI de adoptarea a trei legi, legea bugetului pe 2011, legea salarizării unitare şi legea pensiilor, ultimele două cu termene iniţiale la finalul lui 2009.

Lăsând la o parte că nu toată lumea este foarte convinsă că politicile FMI ne vor scoate din criză, rămâne de menţionat faptul important că în lipsa acordului cu FMI, România se va împrumuta într-un ritm şi mai împovărător decât până acum. Deci ce şanse au cele trei legi să fie adoptate de Parlament?

Teoretic, cu o majoritate parlamentară extrem de precară, aceste şanse sunt mici. Şi premierul Boc ştie acest lucru de vreme ce s-a anunţat deja asumarea răspunderii pe legea salarizării unitare. Deci ca să reducă riscul ca România să nu ajungă într-o situaţie la fel de gravă ca în „perioada de război", preşedintele ar putea negocia un armistiţiu cu partidele de opoziţie. Ce a făcut în schimb preşedintele?

În aproape aceeiaşi respiraţie cu semnalul de alarmă legat de cele trei legi, el insistat că PSD este la fel de mult la dispoziţia mogulilor ca pe vremea când partidul era condus de Mircea Geoană şi a adăugat referindu-se aluziv la Victor Ponta că este lipsit de caracter şi că „nu se uită că încă are caşul la gură din punct de vedere al maturităţii şi în viaţă şi peste