E clar. UDMR nu se simte prea bine. Nici în sondajele de opinie, dar nici în coaliţie. E pentru prima dată când are acest sentiment, în 14 ani de când se află într-o perpetuă guvernare (coabitare) de succes pentru ea, fie cu stânga, fie cu dreapta. Oricum (nici) ea nu se încurcă în principii. Pentru că în politică nu există principii. Există doar interes. La TV am văzut un Marko Bela obosit şi chiar stânjenit. Poate chiar expirat ca politician. Nu-i nimic. Sunt alţii mai tineri gata să-i ia locul. O ştie şi el. O ştie şi PCM-ul care suflă-n ceafă… şi-n sondaje. Partidul-Uniune culturală (?) se simte trădat. Aşa că joacă tare. Ameninţă… că iese de la guvernare dacă nu obţine votarea Legea Educaţiei.

Pe ei nu-i interesează cum. Dar o vor. În lipsa măsurilor de relansare economică, pe care din solidaritate cu guvernul pestriţ din care face parte, ar trebui să le propună şi să le implementeze, vrea să le ofere ungurilor din România, măcar o compensaţie. Iar compensaţia se numeşte Legea Educaţiei. Care oricum, nu le va ţine acestora nici de cald şi nici de foame. Dar măcar, votarea acestei legi, le-ar mai da un plus de credibilitate şi un procent sau două în sondaje, în faţa exaltaţilor naţionalişti din PCM. E prea puţin însă şi ei o ştiu. Mai ştiu că, indiferent ce se va întâmpla, la final câştigător va fi tot Marele Manipulator Naţional. Cel care a reuşit să sfărâme unitatea de monolit a maghiarimii, încurajând mai mult sau mai puţin tendinţele centrifuge. Aşa că partidul-uniune culturală nu mai are ce pierde acum.

Joacă la cacealma. Deşi Ponta, spre deosebire de inflexibilul Antonescu, se arată mai conciliant, dispus chiar la negocieri cu UDMR. Însă UDMR mimează intransigenţa şi spune că dacă nu obţine ce doreşte (adică pohta ce-au pohtit!) vrea anticipate. Nici mai mult, nici mai puţin. Aşa că, în zilele următoare, Marele Cărmaci va trebui să f