Lucian Mândruţă are aerul unui excursionist bine echipat, bine antrenat, prezentabil şi agil, căruia însă îi lipseşte acut busola.
Am o slăbiciune pentru Lucian Mândruţă. Îl ştiu de la SOTI, l-am avut colaborator la „Dilema", şi mi s-a părut, de-a lungul anilor, un tânăr civilizat, cu un bun potenţial de gazetar şi om de televiziune. M-a întristat cu atât mai mult derapajul, de scurtă durată din fericire, al emisiunii sale „Pâine şi circ", care se vroia zglobie şi originală şi se situa, în realitate, la limita kitsch-ului. De curând, a început un program nou („Nimic important"), ceva mai bine amplasat, dar încă tatonant ca ton şi tematică. Lucian Mândruţă are aerul unui excursionist bine echipat, bine antrenat, prezentabil şi agil, căruia însă îi lipseşte acut busola. Simţi, clipă de clipă, că nu e foarte sigur de sine, că e mereu cu gândul la rating şi la obligaţia de a fi amuzant. Când spun că îi lipseşte busola, mă gândesc, de pildă, la o emisiune ca aceea prilejuită de spectaculosul film al lui Andrei Ujică despre Ceauşescu.
Prima gafă: titlul emisiunii: „Ceauşescu. Sfânt sau diavol?" E o alternativă bezmetică. Nici celor mai îndârjiţi nostalgici nu le-ar trece prin cap să-l înscrie pe fiul Scorniceştilor în calendarul ortodox. A lansa discuţia în aceşti termeni e a o transforma într-un joc ieftin de-a alba-neagra. Nu poţi clasa un monument de mediocritate, oricât de faste sau nefaste ar fi fost efectele existenţei lui, după asemenea criterii fatale. A doua gafă: invitarea în platou, pentru o dezbatere gravă, a unui personaj fără nicio consistenţă. E vorba de Oana Mizil, o cuconiţă vag răzgâiată, pentru care Nicolae Ceauşescu era un bătrânel cu buzunarele pline de bomboane, idealist („ca şi bunicul"), modest, sărac şi patriot. Rezulta, din spusele norocoasei modiste, că nomenclatura comunistă era alcătuită dintr-o sumedenie de băieţi drăguţi, de
