În 51 de ani de muncă, a avut 20.000 de operaţii mari şi mijlocii, intervenţiile minore neputându-le contoriza. La finalul carierei, spune că satisfacţiile profesionale pe care le-a găsit la Zalău nu le-ar fi avut în altă parte.

Doctorul Dindelegan a ajuns în Zalău pe vremea când era doar un raion din regiunea Cluj, alegând oraşul nostru în defavoarea Huedinului. „Erau două posturi de medic chirurg secundar, unul la Huedin, unul la Zalău. Concursul s-a organizat la Bucureşti şi, cum am fost pe primul loc, mi s-a dat voie să aleg. Am venit la Zalău în 1967 şi de atunci am profesat aici“, povesteşte chirurgul. Vreme de doi ani a făcut naveta de la Cluj la Zalău, după care soţia şi fiul s-au mutat şi ei. Fiica a rămas la Cluj.

Chirurgii făceau totul

Un an a fost unicul chirurg. „Zi şi noapte eram la spital, în condiţiile în care oricum un chirurg trebuie să acorde profesiei 80 la sută din timpul său. Atunci nu erau specialişti ortopezi, nici urologi şi nici un chirurg plastician. Toate specialităţile le făceam noi, chirurgii. Toate, într-o secţie care avea 100 de paturi“.

Acestea sunt amintirile de început ale chirurgului care a condus mulţi ani secţia de specialitate, iar între 1990 şi 1995 a fost directorul Spitalului Judeţean Zalău.

„Duşmanul poporului“ a operat peste 20.000 de sălăjeni

După cinci ani de Medicină, Dorel Dindelegan a fost exmatriculat din cauza „originilor sociale nesănătoase“, tatăl său fiind condamnat în 1945 şi graţiat după 11 ani de închisoare politică. Din acelaşi motiv, după un an a fost respins şi la doctorat şi n-a avut voie să participe la concursul pentru un post de preparator la Clinica de Chirurgie I din Cluj Napoca, unde a fost intern timp de trei ani.

„Din 1960 până în 1962 am lucrat la Dej, la comisia de expertiză a capacităţii de muncă, pe un post de asistent medical. Am fost reînma